A

În genunchi

Stropii de ploaie

Găuresc sufletul

Pământul gol zvâcnind

Strigă
Înăuntru copacul albastru
Smulgând pietre
tace

Echilibru

Reverberarea simţurilor
primordial cuvânt înalţă
sfâşiind perdeaua tăcerii
           albul
  mângâie copilul - cer

Dacă

Întotdeauna e un „dacă”

Agăţat de cuvânt

Ca a cincea roată

Rătăcită spre nicăieri

Nu mă citi

Nu mă citi 

E criza de teiubescuri 

În augustul lui 2014 

 Planează grame de tu şi eu 

e-un aeroport de stele 

 pe fiecare geană a noastră 

desfăcătoare de ceruri

Întrebare

Despre cine şi ce plânge

e-o buluceală a sinelui

în colţuri

un vid spart

care scrâşneşte flămând
de câte ori hrănesc ochii
zgârii peretele cu inima
verbe încâlcite
dezleagă yin de yang

Eros

Ucide-mă

Ucide-mă a mia oară

îţi spun

cu iubirea ta

renasc

femeie-copil

copac crescut din primăvară

azi

acum

ploaia

să-mi spele glasul

şi unghiile înfipte în cer

să mângâie lumina noastră

Perspective

Sângele
E glasul care strigă
Dimineaţa
Noaptea

E o naştere a sinelui

Prin pori

Şi ochi

Se scurge focul apei