Fiecare celulă a mea gravitează în
jurul
copacilor autobuzelor copiilor şi
A dimineţilor siberiene în care palpită
priviri în umărul meu stâng
Îmi imaginez un montagne - russe cu
oameni calzi munţi abrupţi
Şi o reîntoarcere în pântecul ei
mi-e dor de pelicula aceea verde a
ploilor pe care o ascund în buzunar
tot ceea ce trăiesc aş vrea să fie o
duminică nesfârşită
a femeii din mine
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu