Fiecare dimineaţă a lumii îmi naşte
Copii albi
Poemul acela nesfârşit despre cine sunt
Braţele acelea calde cu care mă îmbrac în visul cu
tine
Dimineaţa aş putea alerga desculţă
Şi tot ce ce nu sunt aş putea privi
Cu un binoclu de argint în care viitorul e relativ
Totul depinde de zarul din mâinile mele mici
Cred că
În fiecare viaţă a dimineţii mele
Te-aş căuta până
Am redeveni unul
Din când în când
Am să mă rătăcesc copilă
Până ai să-mi atingi ochii