În palma Evei - viziuni caleidoscopice asupra
lumii
Nataşa V. Roman este o poetă din noua
generaţie, născută pe malul bănăţean al Mureşului, în oraşul Lipova. Absolventă
a Universităţii "Aurel Vlaicu" Arad, specializarea Litere Română –
Engleză, îşi cultivă pasiunea pentru POEZIE încă din vremea liceului, când
participă la întâlnirile Cenaclului literar-artistic Muza. În decursul timpului publică poeme în diverse reviste şi
volume antologice, participă la concursuri literare, care îi aduc frumoase
premii şi redactează revista Muza.
În volumul (inspirat intitulat) În
palma Evei, poeta reuşeşte să redea caleidoscopic fărâme de suflet şi
de lume.
Eva acestor poeme deţine mai multe nume
şi atribute, care se completează reciproc: Cea care naşte, Cea care ştie, Cea
care (îşi) protejează creaţia, Cea care pune început bun, Maria sau Galateea (cea
care dă viaţă însuşi creatorului ei, prin simplul fapt de a-l lăsa să îşi
reverse iubirea asupra ei): E atâta
lumină în tine, Marie / când îngerii tac a cuvânt prim (Maria).
Poezia Nataşei V. Roman pare la prima
vedere o aritmetică simplă, dar esenţială pentru trăirea autentică a vieţii
prin cuvânt. Cuvântul ei, cuvântul Evei, este cel care dă viaţă, este cel care
adună clipa infinitului şi transformă această devenire nesfârşită în perfecţiune
pură simbolizată prin cerc. De altfel, ideea căutării perfecţiunii e des întâlnită
în poemele volumului de faţă, perfecţiunea luând forma cercului, luminii, iubirii,
divinităţii: zorii flămânzi / de cercuri
(Armonie), gândurile verzi / sunt
agăţate / de câte un potir / pe care-l substitui mâinilor / făcute / să culeagă
lumini (Paşi albi), Dumnezeu mângâie
paşii / celor plecaţi s-asculte / Lumina (Zen),
cu ochii închişi / pe sârma întinsă / femeia-dumnezeu / îţi sărută cald /
tălpile (Cerc albastru), cu ochii
închişi / femeia-dumnezeu cade / în
lumina sufletului tău (Cerc albastru),
Dumnezeul meu e pruncul acela / născut şi răstignit / din prea mult albastru (Crez).
Subtile îngemănări cu poemele nichitiene
apar răsfrânte pe alocuri, un omagiu adus Marelui Blond: în genunchi / stropii de ploaie / îmi găuresc sufletul (Creaţie), în spatele cuvintelor / ochii
desculţi / sunt liberi de a fi / ei (Aripi),
(ne)fiinţa mea / e-o goană / a
hergheliilor de cuvinte (Doi), Nataşa
V. Roman căutând să scrie o poezie nouă, capabilă să treacă de barierele
hotarelor cuvintelor. De asemenea, cristalele din care este alcătuit universul
poetic al Nataşei V. Roman surprind vag fascicule curcubeice soresciene: conjugăm verbul "a şti" / cu
îndoite priviri (Lecţie),
argheziene: în fiecare răsucire /
pământul îşi înfinge / rădăcinile în cer / ploi / ploi rotunde îngemănează /
braţele totemului albastru (Îngemănare)
sau blagiene: până la cuvântul prim / e facerea / -aceea care geme a
toate durerile lumii- / rostogolind lumina / şi carnea crescândă din nori (Înainte de). Se întrevede în acest ultim poem ideea creaţiei şi a
jertfei pentru creaţie, idee prefigurată în opera lui Lucian Blaga. Amândoi
creatorii de lumi cred că plămada a ceva frumos necesită un sacrificiu.
Sufletul
albastru al Evei, pecete a durerii, este capabil să primească din preaplinul
iubirii şi al Luminii, pregătit fiind să atingă infinitul. Numeroase versuri
evidenţiază acest aspect: moartea
pe cruce / e răspunsul întrebărilor / scăldate-n lumină (Lumină), după moartea pe cruce / se cade în lumină / Dumnezeu de
cuvinte / în suflet albastru / porţi deschise spre infinit (Triumf).
Poezia Nataşei
V. Roman este centrată pe mai multe idei poetice, aspectate cu migală prin
imagini artistice inedite. Astfel, volumul debutează cu gândul de a cuceri universul (perfecţiunea), idee
sisifică până la urmă, dar reprezentând condiţia Creatorului şi, deci,
neputându-se renunţa la ea nici măcar pentru o clipă: conturul alb / migrează sistematic
/ spre infinit (Sisif). O
altă condiţie impusă Creatorului este aceea de a renunţa la mască şi la un stil
de viaţă convenţional, monoton. Aşadar, pentru a-şi putea împlini destinul
creator este imperios necesar să rupă masca, să renunţe la banal şi să îşi
asume curajul de a fi. Acest tu însuţi
reprezintă un amalgam de trăiri şi trăsături dintre cele mai diferite, care îl
fac unic, fascinant şi, de multe ori, contradictoriu: definirea eului naşte / cioburi de / pluriperspectivism (Asumare).
Jocul
caleidoscopic al cristalelor prin care se reflectă lumina eului este redată cu
măiestrie în aproape toate poemele autoarei, ca un leitmotiv: definirea eului naşte / cioburi de
/ pluriperspectivism (Asumare), atâţia
tu ascunşi în mine (Atingerea
semicercului), lumina / ia forma / mâinilor mele (Spre cer). Dar acest joc nu este nicidecum unul
gratuit. Idealul râvnit este acela al îngemănării spiritului cu trupul, al
gândului cu fapta, aşa cum pâmântul este geamănul cerului, legaţi prin sânge
ori prin ploi curate: sângele / e glasul
care strigă / dimineaţa / noaptea / e o naştere a sinelui (Perspective), în fiecare răsucire / pământul îşi înfinge /
rădăcinile în cer / ploi / ploi rotunde îngemănează / braţele totemului
albastru (Îngemănare).
Ploile autoarei nu sunt doar calde şi rotunde, ci şi mute şi goale, în simbioză cu femeia care se
analizează în fiecare dimineaţă şi care, trebuie, prin definiţie, să se
asorteze cumva cu ceea ce e în jurul ei: dimineaţa
/ ploile sunt mute / şi goale / ca femeia albastră (5
minute). De aici şi până la aducerea întregului univers în om, transformându-l într-un microcosmos de
sine stătător nu e decât un pas: în mine
râde cerul / izvorul frunzelor susură / cald (Armonie), tâmpla dreaptă / înalţă cerul / în semicerc (Amala), Eva ţine-n mâini pământul /
alb; sădeşte-n cer glasul / nenăscuţilor (Chintesenţa
lumii), lumea tu şi restul Universului / sunteţi ea / la început de cuvânt
(E).
Lupul deţine o gamă extrem de variată de
simboluri, dar lumina, fecunditatea, neîmblânzirea sunt cele care răzbat cu
temeritate din poezia Nataşei V. Roman, în care acest fascinant animal devine
totem: toţi lupii caută / urma Marelui
Alfa; (lupii) caută lumina cuvintelor (Toţi
suntem lupi).
În concluzie, putem afirma categoric că
volumul În palma Evei cuprinde o
poezie solară, deschisă spre căutarea Perfecţiunii, o poezie care pune accentul
pe plămădirea şi protejarea a ceea ce e mai preţios în om: monada existenţială / strigă / în nisipul creaţiei (Lecţie).
Prof.
Carina A. Baba
Persoanele care doresc să achiziţioneze volumul meu de poezii mă pot contacta la adresa de e-mail natired333@yahoo.com
