Cald

Noaptea-şi desface braţele

Când Dumnezeu arde lumina

Adâncind gândul

Cuvântul

Alunecând tăcerea
Prin porii sufletului
Caldul cerc

Albastru cade

Asceză

Vii
Cuvintele-ţi iubesc
lumina
lunecândă
asceza sufletului meu
înalţă-mă-n adânc cu
facerea pe buze
albastru de noi
şiroind transcendental

Smerenie

În faţa Ta cad Doamne
Copil ceresc în goi genunchi
Am şoapte calde în priviri
Şi-un început de căutare.
Sunt miezul de lumină plămădit
Ce-n toate-Ţi caută albastrul
Infinit cuvânt şi gând plenar
Făr' de sfârşit Îţi e Iubirea
Legământ de pace
Eşti Adevărul ce Calea îmi arată
Spre nepătrunsul lumii

Început alb

Spală-mi Doamne

Sufletul

Cu lacrimile dorului

Arde-mi privirea cu albastru

Înaltul adânceşte-mi-l
Preamărite
Inima-mi
Tace
Alb
- adevăr celest -

Dor de dor

Îngerului meu

Din ochii-ţi cenuşii

S-a aprins o stea

Singura vie din Univers

Lumina ţi-a apus

Fără ca palma mea să mai simtă

Căldura inimii tale

În alb te-au îmbrăcat fulgii

În dimineaţa lui decembrie

Când ai rătăcit drumul spre mine

Pânza de păianjen poate fi ruptă

Nu am crezut înainte prea mult în coincidenţe iar acum nici atât nu mai cred în ele pentru că îi dau dreptate lui Albert Einstein: "Coincidenţa este felul lui Dumnezeu de a rămâne anonim". Dumnezeu lucrează fără să ne dăm seama şi tocmai din acest motiv nu are sens să ne întrebăm de ce. Pur si simplu. Şi în loc să îmi pun întrebări de genul acesta apreciez ceea ce am. Ştiu că fiecare zi este o nouă şansă datorită căreia pot evolua ca fiinţă umană. În momentul ăsta oamenii mor de frig, de foame, de boli, femei sunt violate, alţi copii nu sunt şcolarizaţi aşa că da, apreciez şi mulţumesc pentru fiecare zi în care trăiesc. Fiecare zi e o binecuvântare pentru că am învăţat că există doar bine şi nu trebuie să analizez prea mult ceea ce mi se dă pentru că nu primesc mai mult decât aş putea duce. Fiecare dintre cei care citesc aceste rânduri ar trebui să mediteze la ceea ce are şi să nu se mai plângă de problemele lui pentru că el trebuie să înainteze şi nu să meargă înapoi. Da, viaţa este o şansă şi fiecare zi poate fi mai albă decât cea precedentă şi tocmai pentru că viaţa e a naibii de scurtă apreciez tot ceea ce am. Fiecare om din viaţa mea, cu defecte şi calităţi, e un dar pentru mine, o binecuvântare care nu ştiu cât timp va fi alături de mine însă până ei, oamenii aceştia minunaţi, sunt în viaţă vreau să le arăt cât de mult înseamnă pentru mine.

Smd

Despre tine nu am scris niciodată aici. Până acum. Nu o să uit niciodată momentele petrecute cu tine. Nu pozele reuşesc să exprime sentimentele noastre puternice ci amintirile pe care le avem. Sunt poze în care "urlăm" şi un străin n-ar observa asta, dar noi ştim. Ne ştim trăirile, poveştile şi am putea să scriem un roman una despre cealaltă. Tu eşti eu, Nataşa într-o altă variantă. În fiecare zi învăţăm una de la cealaltă pentru că am crescut  şi ne-am maturizat împreună. Eşti una dintre cele două persoane pe care mi-aş permite să o sun la orice oră din zi şi noapte şi care, oricât de obosită, somnoroasă sau ocupată ar fi, mi-ar răspunde şi ar fi alături de mine indiferent că mi-ar fi bine sau rău. Da, fată dragă şi frumoasă, dacă tu râzi atunci râd şi eu, dacă eu plâng atunci plângi şi tu. E minunat să ştiu că, indiferent de ce surprize ne rezervă viitorul, ne avem una pe cealaltă. Pentru toate momentele petrecute împreună, pentru tot ceea ce însemni tu pentru mine, îţi mulţumesc! Te iubesc, smd!!!

http://www.youtube.com/watch?v=zabFVkb6tmE