Curgere

Îmi nesfârşeşti privirea
Când mi-e dimineaţă de tine
de noi de dor de dor
vei avea nevoie de-o scară albă să-mi atingi eternitatea
prelinsă de pe buzele de catifea roşie
nu-i aşa că vinul mâinilor noastre
arde dulce în singurul templu în care ne naştem din nectar
mi-e dimineaţă de tine
când îmi nesfârşeşti privirea

Solar

Vezi tu

îngerii care ne privesc de după colţul norilor

roşesc privindu-ne îngemănarea vibrantă

încălzirea asta  globară a buzelor

 va topi frigul foamea frica

vom naşte al dorului blând mister

 cuvinte lipite de adânc

şoptesc  balade albe

ştiu

vom reclădi Universul

cu-atâtea răspunsuri scrise

pe retină

Mi-e dimineaţă de noi

Imaginează-ţi o dimineaţă având umerii tatuaţi cu visele noastre! Adagio, iubitule, cei mai frumoşi paşi sunt cei care se întâlnesc. Paşii noştri. Te rog, opreşte ceasurile sufletelor noastre la ora 3 să adâncim lumina cerului! Mi-e sete de nectarul mâinilor noastre, ploi atemporale, născând a dorului culoare, mi-e adânc de cuvânt atingând vibranta dezlegare. Mi-e dimineaţă de noi, iubitule!

Începea să ningă în Sahara

Începea să ningă în Sahara

Şi

Trecătorii se opreau

Pe străzile imaginare

Notând ascuţit

Traiectoria fulgilor roşii

Dorul curucbeului alb

Mângâia alene

Inimile rotunde

Când

Începea să ningă în Sahara