Înainte de

Până la cuvântul prim

e facerea

-aceea care geme a toate durerile lumii-

rostogolind lumina

şi carnea crescândă din nori
anul acesta timpul e gol
copil medaliat
la olimpiada vieţii

Cald

Noaptea-şi desface braţele

Când Dumnezeu arde lumina

Adâncind gândul

Cuvântul

Alunecând tăcerea
Prin porii sufletului
Caldul cerc

Albastru cade

Asceză

Vii
Cuvintele-ţi iubesc
lumina
lunecândă
asceza sufletului meu
înalţă-mă-n adânc cu
facerea pe buze
albastru de noi
şiroind transcendental

Smerenie

În faţa Ta cad Doamne
Copil ceresc în goi genunchi
Am şoapte calde în priviri
Şi-un început de căutare.
Sunt miezul de lumină plămădit
Ce-n toate-Ţi caută albastrul
Infinit cuvânt şi gând plenar
Făr' de sfârşit Îţi e Iubirea
Legământ de pace
Eşti Adevărul ce Calea îmi arată
Spre nepătrunsul lumii

Început alb

Spală-mi Doamne

Sufletul

Cu lacrimile dorului

Arde-mi privirea cu albastru

Înaltul adânceşte-mi-l
Preamărite
Inima-mi
Tace
Alb
- adevăr celest -

Dor de dor

Îngerului meu

Din ochii-ţi cenuşii

S-a aprins o stea

Singura vie din Univers

Lumina ţi-a apus

Fără ca palma mea să mai simtă

Căldura inimii tale

În alb te-au îmbrăcat fulgii

În dimineaţa lui decembrie

Când ai rătăcit drumul spre mine

Pânza de păianjen poate fi ruptă

Nu am crezut înainte prea mult în coincidenţe iar acum nici atât nu mai cred în ele pentru că îi dau dreptate lui Albert Einstein: "Coincidenţa este felul lui Dumnezeu de a rămâne anonim". Dumnezeu lucrează fără să ne dăm seama şi tocmai din acest motiv nu are sens să ne întrebăm de ce. Pur si simplu. Şi în loc să îmi pun întrebări de genul acesta apreciez ceea ce am. Ştiu că fiecare zi este o nouă şansă datorită căreia pot evolua ca fiinţă umană. În momentul ăsta oamenii mor de frig, de foame, de boli, femei sunt violate, alţi copii nu sunt şcolarizaţi aşa că da, apreciez şi mulţumesc pentru fiecare zi în care trăiesc. Fiecare zi e o binecuvântare pentru că am învăţat că există doar bine şi nu trebuie să analizez prea mult ceea ce mi se dă pentru că nu primesc mai mult decât aş putea duce. Fiecare dintre cei care citesc aceste rânduri ar trebui să mediteze la ceea ce are şi să nu se mai plângă de problemele lui pentru că el trebuie să înainteze şi nu să meargă înapoi. Da, viaţa este o şansă şi fiecare zi poate fi mai albă decât cea precedentă şi tocmai pentru că viaţa e a naibii de scurtă apreciez tot ceea ce am. Fiecare om din viaţa mea, cu defecte şi calităţi, e un dar pentru mine, o binecuvântare care nu ştiu cât timp va fi alături de mine însă până ei, oamenii aceştia minunaţi, sunt în viaţă vreau să le arăt cât de mult înseamnă pentru mine.