stai!

Iubitule, mă frângi şi mă descompui de mine, mă întregeşti şi mă lipeşti de mine.Mă pierzi ca să mă regăsesc alta, aceeaşi a ta. Dincolo de timp, dincolo de spaţiu suntem noi. Spune-mi, imposibilul a devenit real? Ţi-am dăruit o parte din mine, dar tu eşti întregul omniprezent în mine. Stai!

joc de copil

din doi în doi
numărăm paşii spre noi
cu roua din flori
descompunem tăceri
de ieri de azi
copilul din mine
caută
atinge
infinitul...

roua de flori

tacit îţi înteleg eu-ul
ne scriem priviri
desenăm aşteptări
pe fiecare celulă de lumină
fierbinţi ne potolim setea de noi
cu roua de flori

infinit

Naşte-mi cuvinte
Din nou în mai nou
La nesfârşit
Când imposibilul devine tangibil

stare

Cuvintele noastre tac
Tăcerea-mi vorbeşte
Şuvoi de noi
Parte din mine parte din tine
Infinitul urlă...

Lumina urlă

Spală-mi ochii
Cu dor de apă şi vânt
Cuvânt
Îmbracă-mă
Foc
Pământ
Am nevoie de puţin
Tu
Stai
Taci
E începutul luminii care urlă...

Noi (ne) iubim

Te iubesc pentru fiecare cuvânt care zace în mine. Fiecare cuvânt aşteaptă, crede, speră, caută, urlă. Iubirea nu tace niciodată, ea urlă...Urlă asemenea unui lup singuratic care-şi caută lupul - pereche. Suntem doi lupi care s-au găsit într-o noapte siberiană, doi lupi singuratici care s-au întregit la fel ca cele două jumătăţi din mitul androginului. Întregul nostru e iubirea; aerul, pământul, focul, apa, sunt tot o iubire infinită. Crezul nostru este iubirea. Noi sunt suntem iubire, o iubire infinită faţă de toţi şi toate, faţă de nimicurile existenţiale. Noi (ne) iubim