Bine ati venit!

"Dragostea este cea mai înaltă realizare la care poate aspira orice fiinţă umană. Este o emoţie care cuprinde toată profunzimea inimii, a minţii şi a sufletului."




vineri, 24 februarie 2012

Altă leapsă :-)

Sunt foarte sensibilă.
As vrea să fiu o fată tupeistă, nu mă refer în sensul rău al cuvântului, ci să am curajul să fac ce-mi doresc fără a-mi păsa ce zic alţii, fără a încerca să-i mulţumesc pe cei din jur. Încep să mă întreb tot mai des cât trebuie să spui şi cât trebuie să omiţi. Pe scurt, mă întreb care este limita sincerităţii...
Păstrez poze, hârtiuţe, bileţele, mesaje pe telefon, cadouri, jucării, abţibilde cu iepuraşi, floricele, îngeraşi, păpuşi, felicitări, scrisori, cadouri, sticluţe de parfum, brelocuri şi jucării, în special pluşuri:))
Mi-as dori să am talent la desen şi să desenez tot ceea ce admir şi mă fascinează: apusul soarelui, căderea frunzelor toamna, inoceţa copiiilor, să realizez portretele persoanelor pe care le iubesc ş.a. Mi-aş dori să dansez bine pentru că imi place la nebunie să dansez şi sunt o împiedicată:)) Mi-aş dori să am voce să cânt...:P
Nu îmi place minciuna. Pot să tolerez muuuulte până la un punct pentru că sunt şi eu om, nu un sfânt ipocrit. Prefer adevărul, oricât de dureros ar fi, oricât de greu mi-ar fi să-l accept, oricât de neverosimil ar părea. Repet: prefer adevărul.
Îmi place să ascult muzică, să mă plimb cu pechinezul meu, Rică, să admir natura, să râd nebuneşte pentru că râsul slăbeşte şi nu îngraşă, aşa cum susţin unii, îmi place să mă uit la desene animate, să mă dau pe hintă. Şi încă ceva: îmi place că sunt o persoană naturală. Nu am de gând să mă schimb pentru nimeni şi nimic din lume, aşa cum fac unele persoane:))
Nu sunt suficient de încrezătoare, nu sunt sunt suficient de tupeistă în sensul bun al cuvântului:P
Dansez tot timpul la petreceri, chiar dacă nu ştiu să dansez:))
Cânt în corul bisericii cu multă placere. În rest mă feresc să cânt pentru că ştiu că nu am ureche muzicală:(((
Niciodată nu reuşesc să ajung la timp într-un loc, spre ruşinea mea. Dacă, totuşi, ajung mai repede într-un loc, atunci e minunea minunilor.
Rar îmi cer iertare atunci când greşesc şi nu că nu aş vrea, dar e o chestie de orgoliu, de a-ţi asuma greşeala.
Ar fi trebuit să nu mă stresez pentru fiecare examen, ar fi trebuit să nu mă mai agit pentru fiecare răutate ce mi s-a spus, ar fi trebuit să iau atitudine şi să-mi afirm punctul de vedere şi să nu am acum o tonă regrete. EEEh, asta e! Tot ce pot face e să învăţ din greşeli şi să evoluez:-)
Aş putea să rup orice legătură cu o prietenă sau altă persoană apropiată pentru o prostioară nesemnificativă. Ceea ce am şi făcut cu două prietene, din păcate, şi au trecut câţiva ani până să reiau legătura cu ele:(((
P.S. Ralisa, e o provocare pentru mine să scriu de fiecare dată o leapşă şi să mă analizez;-)

duminică, 5 februarie 2012

STS

Îmi este suspect fiecare cuvânt
Când sunetele tăcerii
Se dizolvă...
Stai Şi Taci.
Mai ai datorii
Mai ai timp - secunde infinite.
Mă ai pe mine
Aşteptându-ţi dobânda...
Stai Şi Taci.

sâmbătă, 28 ianuarie 2012

Realitatea

Realitatea poate fi comparată cu o oglindă în care te priveşti zilnic. Oricât de mult ai vrea să ignori ceea ce vezi e imposibil. Pentru că zilnic te priveşti în oglindă atunci când îţi speli faţa şi nu numai deci există posibilitatea să ignori o zi-două ceea ce vezi, dar nu la infinit...Indiferent că te mai priveşti sau nu în oglindă, indiferent că poate chiar încerci să spargi oglinda, realitatea rămâne acceaşi. Poţi chiar să te prefaci orb crezând într-un mod absurd că se schimbă ceva, nu faci altceva decât să te minţi pe tine însuţi. În fond, oricare ar fi adevărul, eşti obligat să îl accepţi. Mai devreme sau mai târziu tot ajungi să accepţi acea realitate subiectivă. Cred că fiecare om  are realitatea lui, o realitate mai mult sau mai puţin apropiată de adevărata realitate. Bineînţeles, dacă este o realitate care nu este pe placul tău, la început o ignori. Începi să analizezi şi să analizezi situaţiile respective până când, într-un sfârşit ajungi să accepţi. La început, involuntar. Eşti neîncrezător. Te întrebi dacă aşa este. Încerci să analizezi situaţia din toate perspectivele posibile până când accepţi realitatea. Realitatea universală, singura posibilă. Dacă la început "ai bocit", treptat numărul lacrimilor scade. Şi scade...până nu mai rămâne nicio lacrimă. Scade pentru că te resemnezi şi eşti capabil să accepţi realitatea universală şi să vezi atât jumătatea plină a paharului, dar şi cea goală. Eşti mai puternic, mai matur...