Există oameni pe care nu o să-i poţi uita niciodată, pe care nu vrei să îi uiţi. Şi, de fapt, de ce să-i uiţi? Pentru că ei ţi-au schimbat viaţa, te-au ajutat să te cunoşti pe tine însuţi, să te accepţi şi să devii un om mai bun decât eşti. Pentru că întotdeauna poţi deveni mai bun decât eşti. Prin urmare, ei, aceste persoane speciale din viaţa ta, te ajută să evoluezi ca individ. Lor, acelor persoane speciale, ajungi să le fii recunoscător pentru tot restul vieţii tale... De exemplu, prima iubire nu o vei putea uita niciodată şi nu cred că există vreo persoană pe lumea asta care să poată afirma că este indiferentă atunci când se întâlneşte întâmplător cu cel/cea care a fost prima iubire. Apoi, sunt persoanele cu care ai legat prietenii foarte strânse şi care ţi-au fost aproape şi cărora şi tu le-ai fost aproape ori de câte ori a fost nevoie. Prietenii, acele persoane speciale care ţi-au fost alături întotdeauna şi care te cunosc atât de bine, ţi-au influenţat viaţa, ţi-au spus adevărul chiar şi când tu ai refuzat să-l accepţi. Şi mai există acea categorie de oameni care te-au încurajat întotdeauna, care ţi-au redat zâmbetul pe buze, care te apreciază pentru ceea ce eşti şi nu pentru ceea ce ar dori alţii ca tu să devii. Şi încă ceva: fiecare dintre noi e special, e important în felul lui numai că puţini sunt conştienţi de farmecul pe care îl au asupra celor din jur. Deci, nu uitaţi să spuneţi cuvintele magice până nu e prea târziu: Te iubesc! Eşti o persoană specială pentru mine! Îţi mulţumesc pentru tot ce ai făcut pentru mine!

*

Lumea
a uitat
minunile
pe străzi pustii
departe
speranţele
aşteaptă
graţierea
şi tu
înveţi
decalogul iubirii...

Anna Lesko - Inocenta (2004)

Încă mai cred...

Atâta timp cât iubesc şi sunt iubită îmi permit luxul să cred într-o lume mai bună, lipsită de minciuni, de ipocrizie, de ură, de discriminări, de gelozii absurde, de invidie, de atâta răutate care pur şi simplu nu îşi are rostul. Atâta timp cât cred în iubire (şi prin iubire nu mă refer la dragoste care înseamnă pasiune) mai sunt posibile minuni, mai pot spera în schimbări pozitive, în adevăr, bine şi frumos. Am uitat să mai fim buni, să iertăm, să ne acceptăm, pur şi simplu să fim noi fără a ne fi teamă că vom fi judecaţi de restul lumii care de multe ori se consideră superioară şi îndrăzneşte să arunce prima piatra. Am uitat să fim oameni...Poate că avem impresia greşită că datorită faptului că suntem oameni avem dreptul la a 3-a, a 4-a, a 5-a, a n şansă, că viaţa e lungă şi că avem  tot timpul din lume să ne revizuim comportamentul deci ni se permite absolut orice. De aceea, cumva, valorile morale dispar încet-încet din viaţa noastră...Trist dar adevărat. Uităm să ne bucurăm de lucrurile mărunte din viaţa noastră, lucruri simple dar care ne aduc fericirea: razele blânde ale soarelui, florile mici şi parfumate pe care adesea nu le observăm pentru că suntem prea ocupaţi să suferim din cauza unor fapte mai mult sau mai puţin importante, zâmbetul dulce şi inocent al unui copil, cerul senin care simbolizează speranţa şi acel fascinant apus pe care doar un pictor extrem de talentat îl poate reda în toată splendoarea lui. Lumea e imperfectă, e rea, e absurdă, e inacceptabilă şi tocmai de aceea avem DATORIA de a o face mai bună, de a schimba ceva! Dacă lumea nu este aşa cum am vrea noi să fie trebuie să încercăm noi să o facem minunată, atât cât putem. Deci, încă mai cred în iubire, în minuni pentru că fără ele viaţa nu ar avea niciun sens...

Akcent - Suflet Pereche

Rihanna - Only Girl (In The World)

Până unde şi până când

Compromisurile
Reprezintă
Partea amuzantă
A vieţii
Cât timp
Minţi admirabil
Şi porţi
Masca potrivită.
Păcatele de moarte
Se tolerează
Până unde şi până când...